remărita
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a remărita (third-person singular present remărită, past participle remăritat) 1st conj.
- to remarry
Conjugation
[edit] conjugation of remărita (first conjugation, no infix)
| infinitive | a remărita | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | remăritând | ||||||
| past participle | remăritat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | remărit | remăriți | remărită | remărităm | remăritați | remărită | |
| imperfect | remăritam | remăritai | remărita | remăritam | remăritați | remăritau | |
| simple perfect | remăritai | remăritași | remărită | remăritarăm | remăritarăți | remăritară | |
| pluperfect | remăritasem | remăritaseși | remăritase | remăritaserăm | remăritaserăți | remăritaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să remărit | să remăriți | să remărite | să remărităm | să remăritați | să remărite | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | remărită | remăritați | |||||
| negative | nu remărita | nu remăritați | |||||