republică
Contents
Romanian[edit]
Etymology 1[edit]
From Italian repubblica, French république, Latin respublica.
Pronunciation[edit]
Noun[edit]
republică f (plural republici)
Declension[edit]
declension of republică
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) republică | republica | (niște) republici | republicile |
genitive/dative | (unei) republici | republicii | (unor) republici | republicilor |
vocative | republică, republico | republicilor |
Etymology 2[edit]
Forms of the verb republica
Verb[edit]
republică
- third-person singular present tense form of republica.
- third-person singular simple perfect form of republica.
- third-person plural present tense form of republica.
- second-person singular imperative form of republica.
-
Republic-o dacă vrei să mai lucrezi în orașul ăsta!
- Republish it if you want to keep working in this town!
-