restanțier

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From restanță +‎ -ier.

Adjective

[edit]

restanțier m or n (feminine singular restanțieră, masculine plural restanțieri, feminine and neuter plural restanțiere)

  1. debtor

Declension

[edit]