reușire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
reușire f (plural reușiri)
Declension[edit]
Declension of reușire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) reușire | reușirea | (niște) reușiri | reușirile |
| genitive/dative | (unei) reușiri | reușirii | (unor) reușiri | reușirilor |
| vocative | reușire, reușireo | reușirilor | ||