rezolvirui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from German resolvieren.
Verb[edit]
a rezolvirui (third-person singular present rezolviruie, past participle rezolviruit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of rezolvirui (fourth conjugation, no infix)
infinitive | a rezolvirui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rezolviruind | ||||||
past participle | rezolviruit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rezolvirui | rezolvirui | rezolviruie | rezolviruim | rezolviruiți | rezolviruie | |
imperfect | rezolviruiam | rezolviruiai | rezolviruia | rezolviruiam | rezolviruiați | rezolviruiau | |
simple perfect | rezolviruii | rezolviruiși | rezolvirui | rezolviruirăm | rezolviruirăți | rezolviruiră | |
pluperfect | rezolviruisem | rezolviruiseși | rezolviruise | rezolviruiserăm | rezolviruiserăți | rezolviruiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rezolvirui | să rezolvirui | să rezolviruie | să rezolviruim | să rezolviruiți | să rezolviruie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rezolviruie | rezolviruiți | |||||
negative | nu rezolvirui | nu rezolviruiți |
References[edit]
- rezolvirui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN