ruinare
Jump to navigation
Jump to search
See also: ruinaré
Latin[edit]
Verb[edit]
ruīnāre
- inflection of ruīnō:
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From ruina (“to ruin”) + -re.
Pronunciation[edit]
Noun[edit]
ruinare f (plural ruinări)
Declension[edit]
Declension of ruinare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ruinare | ruinarea | (niște) ruinări | ruinările |
genitive/dative | (unei) ruinări | ruinării | (unor) ruinări | ruinărilor |
vocative | ruinare, ruinareo | ruinărilor |
Spanish[edit]
Verb[edit]
ruinare