rupător
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Adjective[edit]
rupător m or n (feminine singular rupătoare, masculine plural rupători, feminine and neuter plural rupătoare)
- tearing, which tears
Declension[edit]
Declension of rupător
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | rupător | rupătoare | rupători | rupătoare | ||
definite | rupătorul | rupătoarea | rupătorii | rupătoarele | |||
genitive/ dative |
indefinite | rupător | rupătoare | rupători | rupătoare | ||
definite | rupătorului | rupătoarei | rupătorilor | rupătoarelor |
Noun[edit]
rupător m (plural rupători)
Declension[edit]
Declension of rupător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) rupător | rupătorul | (niște) rupători | rupătorii |
genitive/dative | (unui) rupător | rupătorului | (unor) rupători | rupătorilor |
vocative | rupătorule | rupătorilor |