sărman

Romanian

Etymology

From Proto-Slavic *siromaxъ, possibly through Serbo-Croatian siromah.

Pronunciation

• IPA^(key): /sərˈman/

Adjective

sărman m or n (feminine singular sărmană, masculine plural sărmani, feminine and neuter plural sărmane)

1. poor, wretched, unfortunate

Declension

Declension of sărman

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	sărman		sărmană	sărmani	sărmane
	definite	sărmanul		sărmana	sărmanii	sărmanele
genitive/ dative	indefinite	sărman		sărmane	sărmani	sărmane
	definite	sărmanului		sărmanei	sărmanilor	sărmanelor

Synonyms

• (poor): sărac, amărât, biet, nenorocit

Noun

sărman m (plural sărmani)

1. one who is poor, wretched
2. orphan

Declension

Declension of sărman

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) sărman	sărmanul	(niște) sărmani	sărmanii
genitive/dative	(unui) sărman	sărmanului	(unor) sărmani	sărmanilor
vocative	sărmanule		sărmanilor

Synonyms

• (orphan): orfan