sătura
Romanian
Etymology
From Latin saturāre, present active infinitive of saturō. Cf. also the borrowed doublet satura (“to saturate”).
Verb
a sătura (third-person singular present satură, past participle săturat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of sătura (first conjugation, no infix)
| infinitive | a sătura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | săturând | ||||||
| past participle | săturat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | satur | saturi | satură | săturăm | săturați | satură | |
| imperfect | săturam | săturai | sătura | săturam | săturați | săturau | |
| simple perfect | săturai | săturași | sătură | săturarăm | săturarăți | săturară | |
| pluperfect | săturasem | săturaseși | săturase | săturaserăm | săturaserăți | săturaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să satur | să saturi | să sature | să săturăm | să săturați | să sature | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | satură | săturați | |||||
| negative | nu sătura | nu săturați | |||||