schilăvire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
schilăvire f (plural schilăviri)
Declension[edit]
Declension of schilăvire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) schilăvire | schilăvirea | (niște) schilăviri | schilăvirile |
genitive/dative | (unei) schilăviri | schilăvirii | (unor) schilăviri | schilăvirilor |
vocative | schilăvire, schilăvireo | schilăvirilor |
References[edit]
- schilăvire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN