scrumi

Romanian

Etymology

From scrum.

Verb

a scrumi (third-person singular present scrumește, past participle scrumit) 4th conj.

1. to turn into ashes

Conjugation

    conjugation of scrumi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a scrumi
gerund			scrumind
past participle			scrumit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	scrumesc	scrumești	scrumește	scrumim	scrumiți	scrumesc
	imperfect	scrumeam	scrumeai	scrumea	scrumeam	scrumeați	scrumeau
	simple perfect	scrumii	scrumiși	scrumi	scrumirăm	scrumirăți	scrumiră
	pluperfect	scrumisem	scrumiseși	scrumise	scrumiserăm	scrumiserăți	scrumiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să scrumesc	să scrumești	să scrumească	să scrumim	să scrumiți	să scrumească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		scrumește			scrumiți
	negative		nu scrumi			nu scrumiți

References

• scrumi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN