sfătui
Romanian
Etymology
Verb
a sfătui (third-person singular present sfătuiește, past participle sfătuit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of sfătui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a sfătui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | sfătuind | ||||||
| past participle | sfătuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | sfătuiesc | sfătuiești | sfătuiește | sfătuim | sfătuiți | sfătuiesc | |
| imperfect | sfătuiam | sfătuiai | sfătuia | sfătuiam | sfătuiați | sfătuiau | |
| simple perfect | sfătuii | sfătuiși | sfătui | sfătuirăm | sfătuirăți | sfătuiră | |
| pluperfect | sfătuisem | sfătuiseși | sfătuise | sfătuiserăm | sfătuiserăți | sfătuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să sfătuiesc | să sfătuiești | să sfătuiască | să sfătuim | să sfătuiți | să sfătuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | sfătuiește | sfătuiți | |||||
| negative | nu sfătui | nu sfătuiți | |||||