smicuri

Romanian

Verb

a smicuri (third-person singular present smicure, past participle smicurit) 4th conj.

1. Obsolete form of smicura.

Conjugation

    conjugation of smicuri (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a smicuri
gerund			smicurind
past participle			smicurit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	smicur	smicuri	smicure	smicurim	smicuriți	smicur
	imperfect	smicuream	smicureai	smicurea	smicuream	smicureați	smicureau
	simple perfect	smicurii	smicuriși	smicuri	smicurirăm	smicurirăți	smicuriră
	pluperfect	smicurisem	smicuriseși	smicurise	smicuriserăm	smicuriserăți	smicuriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să smicur	să smicuri	să smicură	să smicurim	să smicuriți	să smicură
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		smicure			smicuriți
	negative		nu smicuri			nu smicuriți

References

• smicuri in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN