smicura
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Alternative forms
[edit]Etymology
[edit]Inherited from Vulgar Latin *exmiculare, from *micŭla, derived from Latin mica.
Verb
[edit]a smicura (third-person singular present smicură, past participle smicurat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of smicura (first conjugation, no infix)
infinitive | a smicura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | smicurând | ||||||
past participle | smicurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | smicur | smicuri | smicură | smicurăm | smicurați | smicură | |
imperfect | smicuram | smicurai | smicura | smicuram | smicurați | smicurau | |
simple perfect | smicurai | smicurași | smicură | smicurarăm | smicurarăți | smicurară | |
pluperfect | smicurasem | smicuraseși | smicurase | smicuraserăm | smicuraserăți | smicuraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să smicur | să smicuri | să smicure | să smicurăm | să smicurați | să smicure | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | smicură | smicurați | |||||
negative | nu smicura | nu smicurați |
References
[edit]- smicura in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)