speria

Romanian

Alternative forms

• spăria

Etymology

Possibly from Vulgar Latin *expavorere or Latin expavēre, present active infinitive of expaveō, from Latin pavor. Compare Italian spaurire (“to scare”).

Verb

a speria (third-person singular present sperie, past participle speriat) 1st conj.

1. to scare, to frighten; to bewilder

Conjugation

    conjugation of speria (first conjugation, no infix)

infinitive			a speria
gerund			speriind
past participle			speriat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sperii	sperii	sperie	speriem	speriați	sperie
	imperfect	speriam	speriai	speria	speriam	speriați	speriau
	simple perfect	speriai	speriași	sperie	speriarăm	speriarăți	speriară
	pluperfect	speriasem	speriaseși	speriase	speriaserăm	speriaserăți	speriaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sperii	să sperii	să sperie	să speriem	să speriați	să sperie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sperie			speriați
	negative		nu speria			nu speriați

Derived terms

• speriere
• sperietură