strânge

See also: strange, Strange, and Stränge

Romanian

Alternative forms

• strînge (old orthography)

Etymology

From Latin stringere, present active infinitive of stringō (“tighten”), ultimately from Proto-Indo-European *strenk-.

Verb

a strânge (third-person singular present strânge, past participle strâns) 3rd conj.

1. to tighten, squeeze
2. to fasten
3. to collect, gather

Conjugation

    conjugation of strânge (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a strânge
gerund			strângând
past participle			strâns
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	strâng	strângi	strânge	strângem	strângeți	strâng
	imperfect	strângeam	strângeai	strângea	strângeam	strângeați	strângeau
	simple perfect	strânsei	strânseși	strânse	strânserăm	strânserăți	strânseră
	pluperfect	strânsesem	strânseseși	strânsese	strânseserăm	strânseserăți	strânseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să strâng	să strângi	să strângă	să strângem	să strângeți	să strângă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		strânge			strângeți
	negative		nu strânge			nu strângeți

Synonyms

• (collect): aduna, culege

Derived terms

Derived terms

• constrânge
• restrânge
• strângător
• strângere

• strânsătură
• strânsoare
• strânsură

Related terms

• astrânge
• strâmt