stricăciune
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
stricăciune f (plural stricăciuni)
Declension[edit]
Declension of stricăciune
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) stricăciune | stricăciunea | (niște) stricăciuni | stricăciunile |
| genitive/dative | (unei) stricăciuni | stricăciunii | (unor) stricăciuni | stricăciunilor |
| vocative | stricăciune, stricăciuneo | stricăciunilor | ||