străpune

Romanian

Etymology

From stră- +‎ pune.

Verb

a străpune (third-person singular present străpune, past participle străpus) 3rd conj.

1. to displace

Conjugation

    conjugation of străpune (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a străpune
gerund			străpunând
past participle			străpus
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	străpun	străpui	străpune	străpunem	străpuneți	străpun
	imperfect	străpuneam	străpuneai	străpunea	străpuneam	străpuneați	străpuneau
	simple perfect	străpusei	străpuseși	străpuse	străpuserăm	străpuserăți	străpuseră
	pluperfect	străpusesem	străpuseseși	străpusese	străpuseserăm	străpuseserăți	străpuseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să străpun	să străpui	să străpună	să străpunem	să străpuneți	să străpună
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		străpune			străpuneți
	negative		nu străpune			nu străpuneți

References

• străpune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN