strășnici

Romanian

Etymology

From strașnic.

Verb

a strășnici (third-person singular present strășnicește, past participle strășnicit) 4th conj.

1. to act severe towards someone

Conjugation

    conjugation of strășnici (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a strășnici
gerund			strășnicind
past participle			strășnicit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	strășnicesc	strășnicești	strășnicește	strășnicim	strășniciți	strășnicesc
	imperfect	strășniceam	strășniceai	strășnicea	strășniceam	strășniceați	strășniceau
	simple perfect	strășnicii	strășniciși	strășnici	strășnicirăm	strășnicirăți	strășniciră
	pluperfect	strășnicisem	strășniciseși	strășnicise	strășniciserăm	strășniciserăți	strășniciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să strășnicesc	să strășnicești	să strășnicească	să strășnicim	să strășniciți	să strășnicească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		strășnicește			strășniciți
	negative		nu strășnici			nu strășniciți

References

• strășnici in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN