subînțelege
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From sub- + înțelege. Calque of French sous-entendre.
Verb[edit]
a subînțelege (third-person singular present subînțelege, past participle subînțeles) 3rd conj.
- to imply
Conjugation[edit]
conjugation of subînțelege (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a subînțelege | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | subînțelegând | ||||||
| past participle | subînțeles | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | subînțeleg | subînțelegi | subînțelege | subînțelegem | subînțelegeți | subînțeleg | |
| imperfect | subînțelegeam | subînțelegeai | subînțelegea | subînțelegeam | subînțelegeați | subînțelegeau | |
| simple perfect | subînțelesei | subînțeleseși | subînțelese | subînțeleserăm | subînțeleserăți | subînțeleseră | |
| pluperfect | subînțelesesem | subînțeleseseși | subînțelesese | subînțeleseserăm | subînțeleseserăți | subînțeleseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să subînțeleg | să subînțelegi | să subînțeleagă | să subînțelegem | să subînțelegeți | să subînțeleagă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | subînțelege | subînțelegeți | |||||
| negative | nu subînțelege | nu subînțelegeți | |||||