sufla
Romanian
Etymology
From Latin sufflāre, present active infinitive of sufflō.
Verb
a sufla (third-person singular present suflă, past participle suflat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of sufla (first conjugation, no infix)
| infinitive | a sufla | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | suflând | ||||||
| past participle | suflat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | suflu | sufli | suflă | suflăm | suflați | suflă | |
| imperfect | suflam | suflai | sufla | suflam | suflați | suflau | |
| simple perfect | suflai | suflași | suflă | suflarăm | suflarăți | suflară | |
| pluperfect | suflasem | suflaseși | suflase | suflaserăm | suflaserăți | suflaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să suflu | să sufli | să sufle | să suflăm | să suflați | să sufle | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | suflă | suflați | |||||
| negative | nu sufla | nu suflați | |||||