surprinzător
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From surprinde (“to surprise”) + -tor.
Pronunciation[edit]
Adjective[edit]
surprinzător m or n (feminine singular surprinzătoare, masculine plural surprinzători, feminine and neuter plural surprinzătoare)
Declension[edit]
Declension of surprinzător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | surprinzător | surprinzătoare | surprinzători | surprinzătoare | ||
| definite | surprinzătorul | surprinzătoarea | surprinzătorii | surprinzătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | surprinzător | surprinzătoare | surprinzători | surprinzătoare | ||
| definite | surprinzătorului | surprinzătoarei | surprinzătorilor | surprinzătoarelor | |||