tăgăduitor
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]tăgăduitor m (plural tăgăduitori)
Declension
[edit]Declension of tăgăduitor
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) tăgăduitor | tăgăduitorul | (niște) tăgăduitori | tăgăduitorii |
| genitive/dative | (unui) tăgăduitor | tăgăduitorului | (unor) tăgăduitori | tăgăduitorilor |
| vocative | tăgăduitorule | tăgăduitorilor | ||
References
[edit]- tăgăduitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN