tămăduire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
tămăduire f (plural tămăduiri)
Declension[edit]
Declension of tămăduire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) tămăduire | tămăduirea | (niște) tămăduiri | tămăduirile |
| genitive/dative | (unei) tămăduiri | tămăduirii | (unor) tămăduiri | tămăduirilor |
| vocative | tămăduire, tămăduireo | tămăduirilor | ||