turti
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From turtă.
Verb
[edit]a turti (third-person singular present turtește, past participle turtit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of turti (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a turti | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | turtind | ||||||
| past participle | turtit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | turtesc | turtești | turtește | turtim | turtiți | turtesc | |
| imperfect | turteam | turteai | turtea | turteam | turteați | turteau | |
| simple perfect | turtii | turtiși | turti | turtirăm | turtirăți | turtiră | |
| pluperfect | turtisem | turtiseși | turtise | turtiserăm | turtiserăți | turtiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să turtesc | să turtești | să turtească | să turtim | să turtiți | să turtească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | turtește | turtiți | |||||
| negative | nu turti | nu turtiți | |||||