vârlăvior

Romanian

Etymology

From vârlav +‎ -ior.

Adjective

vârlăvior m or n (feminine singular vârlăvioră, masculine plural vârlăviori, feminine and neuter plural vârlăviore)

1. diminutive of vârlav

Declension

Declension of vârlăvior

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	vârlăvior		vârlăvioră	vârlăviori	vârlăviore
	definite	vârlăviorul		vârlăviora	vârlăviorii	vârlăviorele
genitive/ dative	indefinite	vârlăvior		vârlăviore	vârlăviori	vârlăviore
	definite	vârlăviorului		vârlăviorei	vârlăviorilor	vârlăviorelor

References

• vârlăvior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN