zăcea

Romanian

Etymology

From Latin jacēre, iacēre, present active infinitive of iaceō (“lie prostrate”), from Proto-Italic *jakēō. The shift from the expected initial -j- in Romanian to -z- is due to dissimilation from the following consonant.

Pronunciation

• IPA^(key): [zəˈtʃjæ]

Verb

a zăcea (third-person singular present zace, past participle zăcut) 2nd conj.

1. (intransitive) to lie (to remain lying down)
2. (of abstracts such as emotions, character defects, etc.) to remain hidden

Conjugation

    conjugation of zăcea (second conjugation, past participle in -ut)

infinitive			a zăcea
gerund			zăcând
past participle			zăcut
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	zac	zaci	zace	zăcem	zăceți	zac
	imperfect	zăceam	zăceai	zăcea	zăceam	zăceați	zăceau
	simple perfect	zăcui	zăcuși	zăcu	zăcurăm	zăcurăți	zăcură
	pluperfect	zăcusem	zăcuseși	zăcuse	zăcuserăm	zăcuserăți	zăcuseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să zac	să zaci	să zacă	să zăcem	să zăceți	să zacă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		zaci			zăceți
	negative		nu zăcea			nu zăceți

Derived terms

• zăcământ
• zăcere

See also

• așeza
• întinde