încartiruire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From încartirui + -re.
Noun
[edit]încartiruire f (plural încartiruiri)
Declension
[edit]Declension of încartiruire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) încartiruire | încartiruirea | (niște) încartiruiri | încartiruirile |
genitive/dative | (unei) încartiruiri | încartiruirii | (unor) încartiruiri | încartiruirilor |
vocative | încartiruire, încartiruireo | încartiruirilor |