îndușmănire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]îndușmănire f (plural îndușmăniri)
Declension
[edit]Declension of îndușmănire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) îndușmănire | îndușmănirea | (niște) îndușmăniri | îndușmănirile |
| genitive/dative | (unei) îndușmăniri | îndușmănirii | (unor) îndușmăniri | îndușmănirilor |
| vocative | îndușmănire, îndușmănireo | îndușmănirilor | ||
References
[edit]- îndușmănire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN