înfricoșa

Romanian

Etymology

From în- +‎ fricos +‎ -a.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.fri.koˈʃa/

Verb

a înfricoșa (third-person singular present înfricoșează, past participle înfricoșat) 1st conj.

1. to scare; to fill with fear, make fearful
2. (reflexive) to become fearful, take fright

Conjugation

    conjugation of înfricoșa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înfricoșa
gerund			înfricoșând
past participle			înfricoșat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înfricoșez	înfricoșezi	înfricoșează	înfricoșăm	înfricoșați	înfricoșează
	imperfect	înfricoșam	înfricoșai	înfricoșa	înfricoșam	înfricoșați	înfricoșau
	simple perfect	înfricoșai	înfricoșași	înfricoșă	înfricoșarăm	înfricoșarăți	înfricoșară
	pluperfect	înfricoșasem	înfricoșaseși	înfricoșase	înfricoșaserăm	înfricoșaserăți	înfricoșaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înfricoșez	să înfricoșezi	să înfricoșeze	să înfricoșăm	să înfricoșați	să înfricoșeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înfricoșează			înfricoșați
	negative		nu înfricoșa			nu înfricoșați

Synonyms

• înspăimânta

Derived terms

• înfricoșător