împuți
Jump to navigation
Jump to search
See also: imputi
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From puți.
Verb[edit]
a împuți (third-person singular present împute, past participle împuțit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of împuți (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a împuți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împuțind | ||||||
| past participle | împuțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împut | împuți | împute | împuțim | împuțiți | împut | |
| imperfect | împuțeam | împuțeai | împuțea | împuțeam | împuțeați | împuțeau | |
| simple perfect | împuții | împuțiși | împuți | împuțirăm | împuțirăți | împuțiră | |
| pluperfect | împuțisem | împuțiseși | împuțise | împuțiserăm | împuțiserăți | împuțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împut | să împuți | să împută | să împuțim | să împuțiți | să împută | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împute | împuțiți | |||||
| negative | nu împuți | nu împuțiți | |||||