învățăcel
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
învățăcel m (plural învățăcei)
Declension[edit]
Declension of învățăcel
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) învățăcel | învățăcelul | (niște) învățăcei | învățăceii |
| genitive/dative | (unui) învățăcel | învățăcelului | (unor) învățăcei | învățăceilor |
| vocative | învățăcelule | învățăceilor | ||