cuibări
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a cuibări (third-person singular present cuibărește, past participle cuibărit) 4th conj.
- to nest
Conjugation[edit]
conjugation of cuibări (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a cuibări | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cuibărind | ||||||
| past participle | cuibărit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cuibăresc | cuibărești | cuibărește | cuibărim | cuibăriți | cuibăresc | |
| imperfect | cuibăream | cuibăreai | cuibărea | cuibăream | cuibăreați | cuibăreau | |
| simple perfect | cuibării | cuibăriși | cuibări | cuibărirăm | cuibărirăți | cuibăriră | |
| pluperfect | cuibărisem | cuibăriseși | cuibărise | cuibăriserăm | cuibăriserăți | cuibăriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cuibăresc | să cuibărești | să cuibărească | să cuibărim | să cuibăriți | să cuibărească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cuibărește | cuibăriți | |||||
| negative | nu cuibări | nu cuibăriți | |||||