isteți
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a isteți (third-person singular present istețește, past participle istețit) 4th conj.
- to become clever
Conjugation[edit]
conjugation of isteți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a isteți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | istețind | ||||||
| past participle | istețit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | istețesc | istețești | istețește | istețim | istețiți | istețesc | |
| imperfect | istețeam | istețeai | istețea | istețeam | istețeați | istețeau | |
| simple perfect | isteții | istețiși | isteți | istețirăm | istețirăți | istețiră | |
| pluperfect | istețisem | istețiseși | istețise | istețiserăm | istețiserăți | istețiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să istețesc | să istețești | să istețească | să istețim | să istețiți | să istețească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | istețește | istețiți | |||||
| negative | nu isteți | nu istețiți | |||||