mocni

See also: mocní

Polish

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈmɔt͡s.ɲi/
• Rhymes: -ɔt͡sɲi
• Syllabification: moc‧ni

Adjective

mocni

1. virile nominative/vocative plural of mocny

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic мокнѧти (moknęti), from Proto-Slavic *moknǫti (“to become wet”). Compare Russian мокнуть (moknutʹ).

Verb

a mocni (third-person singular present mocnește, past participle mocnit) 4th conj.

1. to smolder, to simmer (about a fire)
2. (figurative) to languish

Conjugation

    conjugation of mocni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a mocni
gerund			mocnind
past participle			mocnit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mocnesc	mocnești	mocnește	mocnim	mocniți	mocnesc
	imperfect	mocneam	mocneai	mocnea	mocneam	mocneați	mocneau
	simple perfect	mocnii	mocniși	mocni	mocnirăm	mocnirăți	mocniră
	pluperfect	mocnisem	mocniseși	mocnise	mocniserăm	mocniserăți	mocniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mocnesc	să mocnești	să mocnească	să mocnim	să mocniți	să mocnească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mocnește			mocniți
	negative		nu mocni			nu mocniți