ospăta
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Inherited from Late Latin hospitāre, present active infinitive of hospitō (or hospitor, hospitārī), from Latin hospes.
Verb[edit]
a ospăta (third-person singular present ospătează, past participle ospătat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of ospăta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a ospăta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ospătând | ||||||
| past participle | ospătat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ospătez | ospătezi | ospătează | ospătăm | ospătați | ospătează | |
| imperfect | ospătam | ospătai | ospăta | ospătam | ospătați | ospătau | |
| simple perfect | ospătai | ospătași | ospătă | ospătarăm | ospătarăți | ospătară | |
| pluperfect | ospătasem | ospătaseși | ospătase | ospătaserăm | ospătaserăți | ospătaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ospătez | să ospătezi | să ospăteze | să ospătăm | să ospătați | să ospăteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ospătează | ospătați | |||||
| negative | nu ospăta | nu ospătați | |||||