provi

See also: proví

Catalan

Pronunciation

• IPA^(key): (Central) [ˈpɾɔ.βi]
• IPA^(key): (Balearic, Valencian) [ˈpɾɔ.vi]

Verb

provi

1. inflection of provar:
   1. first/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative

Esperanto

Etymology

From Italian provare.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈprovi/

• Audio

  (file)

• Hyphenation: pro‧vi
• Rhymes: -ovi

Verb

provi (present provas, past provis, future provos, conditional provus, volitive provu)

1. (transitive) to try, attempt
2. to try out, test

Conjugation

Conjugation of provi present past future singular plural singular plural singular plural tense provas provis provos active participle provanta provantaj provinta provintaj provonta provontaj acc. provantan provantajn provintan provintajn provontan provontajn passive participle provata provataj provita provitaj provota provotaj acc. provatan provatajn provitan provitajn provotan provotajn nominal active participle provanto provantoj provinto provintoj provonto provontoj acc. provanton provantojn provinton provintojn provonton provontojn nominal passive participle provato provatoj provito provitoj provoto provotoj acc. provaton provatojn proviton provitojn provoton provotojn adverbial active participle provante provinte provonte adverbial passive participle provate provite provote infinitive provi imperative provu conditional provus

See also

• juĝi (“to put on trial, try”)
• peni (“to take pains, make an effort, try”)

Italian

Verb

provi

1. inflection of provare:
   1. second-person singular present
   2. first/second/third-person singular present subjunctive
   3. third-person singular imperative

Anagrams

• porvi, privo, privò

Portuguese

Verb

provi

1. first-person singular preterite indicative of prover

Romanian

Verb

a provi (third-person singular present provește, past participle provit) 4th conj.

1. Obsolete form of proba.

Conjugation

    conjugation of provi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a provi
gerund			provind
past participle			provit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	provesc	provești	provește	provim	proviți	provesc
	imperfect	proveam	proveai	provea	proveam	proveați	proveau
	simple perfect	provii	proviși	provi	provirăm	provirăți	proviră
	pluperfect	provisem	proviseși	provise	proviserăm	proviserăți	proviseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să provesc	să provești	să provească	să provim	să proviți	să provească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		provește			proviți
	negative		nu provi			nu proviți

References

• provi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN