pustii
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From pustiu.
Verb[edit]
a pustii (third-person singular present pustiește, past participle pustiit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of pustii (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a pustii | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | pustiind | ||||||
| past participle | pustiit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | pustiesc | pustiești | pustiește | pustiim | pustiiți | pustiesc | |
| imperfect | pustiam | pustiai | pustia | pustiam | pustiați | pustiau | |
| simple perfect | pustiii | pustiiși | pustii | pustiirăm | pustiirăți | pustiiră | |
| pluperfect | pustiisem | pustiiseși | pustiise | pustiiserăm | pustiiserăți | pustiiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să pustiesc | să pustiești | să pustiască | să pustiim | să pustiiți | să pustiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | pustiește | pustiiți | |||||
| negative | nu pustii | nu pustiiți | |||||