îmbelșuga
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a îmbelșuga (third-person singular present îmbelșughează, past participle îmbelșugat) 1st conj.
Conjugation
[edit] conjugation of îmbelșuga (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a îmbelșuga | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îmbelșugând | ||||||
| past participle | îmbelșugat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îmbelșughez | îmbelșughezi | îmbelșughează | îmbelșugăm | îmbelșugați | îmbelșughează | |
| imperfect | îmbelșugam | îmbelșugai | îmbelșuga | îmbelșugam | îmbelșugați | îmbelșugau | |
| simple perfect | îmbelșugai | îmbelșugași | îmbelșugă | îmbelșugarăm | îmbelșugarăți | îmbelșugară | |
| pluperfect | îmbelșugasem | îmbelșugaseși | îmbelșugase | îmbelșugaserăm | îmbelșugaserăți | îmbelșugaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îmbelșughez | să îmbelșughezi | să îmbelșugheze | să îmbelșugăm | să îmbelșugați | să îmbelșugheze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îmbelșughează | îmbelșugați | |||||
| negative | nu îmbelșuga | nu îmbelșugați | |||||