împăienjenit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of împăienjeni.
Adjective[edit]
împăienjenit m or n (feminine singular împăienjenită, masculine plural împăienjeniți, feminine and neuter plural împăienjenite)
Declension[edit]
Declension of împăienjenit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | împăienjenit | împăienjenită | împăienjeniți | împăienjenite | ||
| definite | împăienjenitul | împăienjenita | împăienjeniții | împăienjenitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | împăienjenit | împăienjenite | împăienjeniți | împăienjenite | ||
| definite | împăienjenitului | împăienjenitei | împăienjeniților | împăienjenitelor | |||
Verb[edit]
împăienjenit (past participle of împăienjeni)