împărți

See also: imparti, impartí, and impartì

Romanian

Etymology

From Late Latin impartīre, present active infinitive of impartiō, impertiō, from Latin partiō.

Verb

a împărți (third-person singular present împarte, past participle împărțit) 4th conj.

1. to share, apportion, assign, dole, impart
2. to divide, split up, separate

Conjugation

    conjugation of împărți (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a împărți
gerund			împărțind
past participle			împărțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împărt	împărți	împarte	împărțim	împărțiți	împărt
	imperfect	împărțeam	împărțeai	împărțea	împărțeam	împărțeați	împărțeau
	simple perfect	împărții	împărțiși	împărți	împărțirăm	împărțirăți	împărțiră
	pluperfect	împărțisem	împărțiseși	împărțise	împărțiserăm	împărțiserăți	împărțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împărt	să împărți	să împartă	să împărțim	să împărțiți	să împartă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împarte			împărțiți
	negative		nu împărți			nu împărțiți

Derived terms

• împărțire

Related terms

• despărți
• parte