împrăștietor
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Adjective[edit]
împrăștietor m or n (feminine singular împrăștietoare, masculine plural împrăștietori, feminine and neuter plural împrăștietoare)
Declension[edit]
Declension of împrăștietor
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | împrăștietor | împrăștietoare | împrăștietori | împrăștietoare | ||
| definite | împrăștietorul | împrăștietoarea | împrăștietorii | împrăștietoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | împrăștietor | împrăștietoare | împrăștietori | împrăștietoare | ||
| definite | împrăștietorului | împrăștietoarei | împrăștietorilor | împrăștietoarelor | |||