împutăciune

Romanian

Etymology

From the old verb împuta +‎ -ciune (compare the modern doublet imputa), or possibly corresponding to Latin imputātiō, imputātiōnem.

Noun

împutăciune f (plural împutăciuni) (archaic)

1. scolding, admonition, reproach, reprimand

   Synonyms: mustrare, admonestare, reproș, certare, dojană

2. imputation, charge or accusation of evil

   Synonyms: imputare, imputație, acusație

3. dispute, quarrel

   Synonyms: dispută, ceartă

Declension

Declension of împutăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) împutăciune	împutăciunea	(niște) împutăciuni	împutăciunile
genitive/dative	(unei) împutăciuni	împutăciunii	(unor) împutăciuni	împutăciunilor
vocative	împutăciune, împutăciuneo		împutăciunilor

Related terms

• imputație