înconjura
Romanian
Alternative forms
Etymology
From Latin congȳrāre, present active infinitive of congȳrō, with the prefix în.
Verb
a înconjura (third-person singular present înconjură, past participle înconjurat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of înconjura (first conjugation, no infix)
| infinitive | a înconjura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înconjurând | ||||||
| past participle | înconjurat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înconjur | înconjuri | înconjură | înconjurăm | înconjurați | înconjură | |
| imperfect | înconjuram | înconjurai | înconjura | înconjuram | înconjurați | înconjurau | |
| simple perfect | înconjurai | înconjurași | înconjură | înconjurarăm | înconjurarăți | înconjurară | |
| pluperfect | înconjurasem | înconjuraseși | înconjurase | înconjuraserăm | înconjuraserăți | înconjuraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înconjur | să înconjuri | să înconjure | să înconjurăm | să înconjurați | să înconjure | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înconjură | înconjurați | |||||
| negative | nu înconjura | nu înconjurați | |||||