îndrituire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
îndrituire f (plural ndrituiri)
Declension[edit]
Declension of îndrituire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) îndrituire | îndrituirea | (niște) ndrituiri | ndrituirile |
genitive/dative | (unei) ndrituiri | ndrituirii | (unor) ndrituiri | ndrituirilor |
vocative | îndrituire, îndrituireo | ndrituirilor |
References[edit]
- îndrituire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN