înfiripare
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
înfiripare f (plural înfiripări)
Declension[edit]
Declension of înfiripare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) înfiripare | înfiriparea | (niște) înfiripări | înfiripările |
genitive/dative | (unei) înfiripări | înfiripării | (unor) înfiripări | înfiripărilor |
vocative | înfiripare, înfiripareo | înfiripărilor |
References[edit]
- înfiripare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN