înhăma
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a înhăma (third-person singular present înhamă, past participle înhămat) 1st conj.
- to harness
Conjugation[edit]
conjugation of înhăma (first conjugation, no infix)
| infinitive | a înhăma | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înhămând | ||||||
| past participle | înhămat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înham | înhami | înhamă | înhămăm | înhămați | înhamă | |
| imperfect | înhămam | înhămai | înhăma | înhămam | înhămați | înhămau | |
| simple perfect | înhămai | înhămași | înhămă | înhămarăm | înhămarăți | înhămară | |
| pluperfect | înhămasem | înhămaseși | înhămase | înhămaserăm | înhămaserăți | înhămaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înham | să înhami | să înhame | să înhămăm | să înhămați | să înhame | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înhamă | înhămați | |||||
| negative | nu înhăma | nu înhămați | |||||