înjuga
Romanian
Etymology
From jug or possibly from în + Latin iugāre, present active infinitive of iugō.
Verb
a înjuga (third-person singular present înjugă, past participle înjugat) 1st conj.
- to yoke
Conjugation
conjugation of înjuga (first conjugation, no infix)
| infinitive | a înjuga | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înjugând | ||||||
| past participle | înjugat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înjug | înjugi | înjugă | înjugăm | înjugați | înjugă | |
| imperfect | înjugam | înjugai | înjuga | înjugam | înjugați | înjugau | |
| simple perfect | înjugai | înjugași | înjugă | înjugarăm | înjugarăți | înjugară | |
| pluperfect | înjugasem | înjugaseși | înjugase | înjugaserăm | înjugaserăți | înjugaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înjug | să înjugi | să înjuge | să înjugăm | să înjugați | să înjuge | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înjugă | înjugați | |||||
| negative | nu înjuga | nu înjugați | |||||