înteți
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Inherited from Vulgar Latin *intītiō, from Latin tītiō (“firebrand”).
Verb[edit]
a înteți (third-person singular present întețește, past participle întețit) 4th conj.
- to intensify
Conjugation[edit]
conjugation of înteți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a înteți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întețind | ||||||
| past participle | întețit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întețesc | întețești | întețește | întețim | întețiți | întețesc | |
| imperfect | întețeam | întețeai | întețea | întețeam | întețeați | întețeau | |
| simple perfect | înteții | întețiși | înteți | întețirăm | întețirăți | întețiră | |
| pluperfect | întețisem | întețiseși | întețise | întețiserăm | întețiserăți | întețiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întețesc | să întețești | să întețească | să întețim | să întețiți | să întețească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întețește | întețiți | |||||
| negative | nu înteți | nu întețiți | |||||