întovărășire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From întovărăși + -re.
Noun[edit]
întovărășire f (plural întovărășiri)
Declension[edit]
Declension of întovărășire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) întovărășire | întovărășirea | (niște) întovărășiri | întovărășirile |
| genitive/dative | (unei) întovărășiri | întovărășirii | (unor) întovărășiri | întovărășirilor |
| vocative | întovărășire, întovărășireo | întovărășirilor | ||